În 2005 populaţia câinilor fără stăpân de la Mangalia şi din
staţiunile sudice era estimată la circa 5.000 de suflete. De atunci,
potrivit opiniei generale, numărul animalelor fără stăpân din zonă a
crescut constant. Legile în vigoare, cele româneşti, dar şi cele
europene, interzic atât maltratarea animalelor fără stăpân, cât şi
eutanasierea lor, fără motive bine întemeiate. Sterilizarea rămâne,
astfel, drept singură metodă de reducere a numărului câinilor fără
adăpost. Însă, la o populaţie de câteva mii de maidanezi, soluţia
sterilizării pare o picătură într-un pahar cu apă, cu atât mai mult cu
cât, ani de zile, lipsa banilor nu a dat ghes municipalităţii din
Mangalia să se apuce de o campanie reală de castrare a animalelor cu
pricina.
Singurii care s-au înhămat la o atare muncă titanică au fost
reprezentanţii ONG-urilor de profil, alături de localnicii
autointitulaţi „iubitori ai animalelor“. În ultimii trei ani, în special
pe timp de vară, câinii au fost aduşi, în braţe sau în autoturismele
proprii, de cei cărora le pasă de soarta maidanezilor, medicilor de la
Vier Photen sau celor de la Save the Dogs, ce au derulat ample campanii
de sterilizare la Biobaza din localitate. Au fost, astfel, castrate
peste 1.000 de animale.
Ce spun asociaţiile pentru protecţia animalelor
2013, vara: un zvon potrivit căruia sute de câini
din Mangalia au fost adunaţi şi transportaţi în direcţii necunoscute –
pe câmp, la crematoriul din Eforie sau chiar într-o biobază de la
Constanţa – a relansat polemica stârnită între iubitorii de animale, cei
ce doresc dispariţia totală a maidanezilor de pe străzile urbei şi
municipalitate. Scurte filme captate cu telefoanele mobile şi postate pe
reţelele de socializare arată cum sunt prinşi câinii. Totodată, cei ce
apar în aceste filme păstrează, cu obstinaţie, secretul absolut al
locaţiei unde ar urma să fie duşi câinii, purtaţi de colo-colo în
misterioase dube albastre.
Amploarea luată de acţiunile hingherilor a ajuns atât în presă
(începând cu ProTv şi terminând cu ziare din Italia, precum „Corriere
della Sera“, „La Stampa“ sau „Blitz Quotidiano“), cât şi pe masa
Parlamentului European.
Astfel, în timp ce titlurile alocate de presa italiană sună de genul
„Sute de câini fără stăpân masacraţi de dragul turismului“,
vicepreşedintele Grupului parlamentar de protecţie şi bunăstare a
animalelor şi membru al Parlamentului European, Andrea Zanoni, a
adresat, public, o scrisoare Primăriei Mangalia: „Am fost informat că,
în ultima săptămână, câinii fără stăpân au fost capturaţi de pe străzile
din Mangalia şi transportaţi către o destinaţie necunoscută, pe motiv
de „sezon estival“. Este foarte probabil ca, printre animalele
capturate, să se afle o parte dintre cei 364 de câini sterilizaţi de
către Asociaţia Româno-Italiană “Save the Dogs“, ce îşi desfăşoară
activitatea de mai bine de zece ani şi care patronează adăpostul
“Footprints of Joy“ din Cernavodă. Îmi exprim îngrijorarea referitor la
faptul că animalele prinse la Mangalia zilele acestea au fost doar
transportate pentru a fi omorâte, evintându-se, astfel, „ochii
indiscreţi“ şi încălcând Legea 9/2008 prin care se interzice uciderea
câinilor sănătoşi. Aş dori să vă reamintesc că România a ratificat
Convenţia Europeană a Animalelor de Companie de la Strasbourg (1987),
subliniind şi faptul că Parlamentul European a aprobat Declaraţia
26/2011, cu privire la managementul populaţiei canine în UE, potrivit
căreia se stipulează modalităţile de control al populaţiei canine –
sterilizare şi vaccinare. Prin prezenta vă rog să opriţi, urgent,
prinderea animalelor fără stăpân de pe străzile Mangaliei şi să vă
revizuiţi politicile de gestionare a câinilor în localitatea
dumneavoastră“.
La rândul lor, asociaţiile partenere Primăriei Mangalia, Vier Photen
şi Save the Dogs, au ieşit public, pe canalele media, pentru a atrage
atenţia că, „la nivel local, se procedează la uciderea câinilor fără
stăpân, inclusiv a celor sterilizaţi şi trataţi de Fundaţia Vier Photen
România“ (dr. medic vet. Anca Tomescu – Vier Photen) şi că angajaţii
„care au acţionat astfel erau escortaţi de Poliţie, pentru a-i proteja
de protestele iubitorilor de animale. Nu se cunoaşte numele companiei
care se ocupă cu aceasta «curăţare», necunoscut este şi costul
serviciului şi necunoscută este şi destinaţia finală a animalelor, care
pur şi simplu dispar în eter“ (Sara Turetta, preşedinte “Save the
Dogs“). În plus, mai mulţi proprietari de câini „de casă“ s-ar fi plâns
că animalele le-au fost ridicate din curţi cu tot cu… lesă!
Cum „văd“ situaţia mangalioţii ce s-au săturat de maidanezi
În paginile ziarului „Ediţia de Sud“ v-am prezentat, de-a lungul
timpului, o serie de cazuri în care, copii şi adulţi deopotrivă, au fost
nevoiţi să ia calea reşedinţei de judeţ pentru a-şi face vaccinul
antirabic, în urma atacurilor maidanezilor. Cei mai mulţi au fost
atacaţi în plin centru al oraşului, lângă instituţiile de învăţământ sau
chiar pe lângă primărie! Drumul lung la Constanţa, pentru un banal
vaccin antirabic pe care Mangalia, oraşul „atât“ de european, nu îl
poate asigura contribuabililor săi, banii aruncaţi şi orele pierdute,
sunt numai câteva dintre motivele pentru care cea mai mare parte a
localnicilor sunt de acord cu strângerea şi, de ce nu, eutanasierea
imediată a câinilor vagabonzi.
Deşi nu fac referire strict la Mangalia, cifrele furnizate de
Spitalul de Boli Infecţioase Constanţa, pentru 2012, sunt revelatoare:
2.654 de persoane au fost muşcate de câini la nivelul judeţului. Dintre
acestea, 90% din incidente s-au petrecut în mediul urban, fiind vorba
de câini fără stăpâni. 2.363 de cazuri provin din mediul urban şi numai
291 sunt din mediul rural. Conform statisticilor, pe grupe de vârstă,
este vorba despre 42 de copii cu vârste cuprinse între 0 şi 2 ani, 57 de
copii între trei şi patru ani, 359 de copii între 5 şi 14 ani şi 1.905
persoane cu vârste peste 15 ani.
„Am fost muşcată şi eu şi fiica mea, de şapte ani. Ne-au atacat în
zona Şcolii nr. 5, pe lângă garaje. La început, numai un câine ne-a
lătrat, după aceea, în mai puţin de trei secunde, au mai sărit alţi
patru, cât viţeii de mari, ne-au înconjurat şi, doar cu strigătele
noastre nu am mai reuşit să îi alungăm. Primul câine m-a „agăţat“ întâi
pe mine de picior, l-am lovit cât am putut cu geanta, după care a reuşit
să o apuce pe cea mică de pulpă. Am avut noroc cu doi cetăţeni care se
aflau la garaje, altfel ne mursecau până la os. Am făcut, pe loc, la
medicul de familie, antitetanosul, după care, am început naveta la
Constanţa. M-am gândit să îmi iau un aparat cu şocuri electrice, deja
mi-e frică să mai merg pe stradă. Bietul copil sare în sus când vede un
animal, fie câine sau pisică… Într-un cuvânt, este o traumă psihică de
neimaginat. Sunt de acord cu eutanasierea, dacă nu luam măsuri drastice,
e foarte posibil să avem decese provocate de maidanezi. Şi atunci cine
va răspunde?“
Venind vorba despre turismul sabotat de maidanezi (situaţie
prezentată, cu generozitate, de posturile naţionale de televiziune)
opinia unui lucrător în domeniu este elocventă. În urmă cu câteva luni,
în cadrul unei adunări locale, în care primăria i-a pus, faţă în faţă,
pe reprezentanţii ONG-urilor pro-animale şi pe cei ce contestă metodele
prea blânde în ceea ce priveşte eradicarea maidanezilor, Anca Frigard,
ghid din Mangalia, a prezentat, public, o serie de plângeri formulate în
scris de turiştii străini: „Primul lucru ce se face la sosirea
turiştilor este avertizarea acestora cu privire la pericolul câinilor
agresivi. Pentru un turist muşcat – şi au fost foarte multe cazuri din
acestea – drumul la Constanţa pentru vaccinare înseamnă un sejur
compromis, cu stres, cu interdicţia urmării tratamentului balnear. Am
avut turişti cu handicap atacaţi de câini, care nu s-au putut apăra şi
au ajuns la urgenţe“.
Primăria Mangalia: „Prinderea câinilor se face conform prevederilor legale“
Primăria a încercat, aşa, ca de început de mandat, un măreţ proiect
al unei biobaze ce s-ar fi dorit asemănătoare celei de la Cernavodă. Nu a
fost să fie: Mangalia nu a găsit suficient teren pentru amenajarea unei
astfel de biobaze şi nici banii necesari ridicării adăpostului. S-a
încercat Planul B: mărirea numărului de cuşti din actualul adăpost.
Lipsa banilor, spun reprezentanţii primăriei, i-a împiedicat să aloce,
de la buget, o sumă suficientă pentru dublarea celor 30 de cuşti din
Biobază. Asta în condiţiile în care, pentru maidanezii adăpostiţi aici,
norma de hrană din bani publici, pe 2013, s-ar cifra în jurul valorii de
800 de lei!
De fapt, puţinii câini din Biobază sunt hrăniţi, în cea mai mare parte a timpului, tot de protectorii animalelor fără stăpân.
În ceea ce priveşte recentele acuzaţii aduse de iubitorii de animale,
potrivit cărora câinii sunt strânşi şi ucişi fără milă, primăra ne-a
făcut următoarea precizare: “acţiunile de prindere a câinilor ce se
desfăşoară în aceste zile la Mangalia au la bază prevederile legale în
vigoare“.
editiadesud.ro
